Poesie di Antonino Andaloro |
Quadennu vecchiu
M'arricurdai all'improvvisu di tia,
e pigghianduti tali mani
mi vinniru 'n menti
li ansie di lu studiu
e poi mi vinniru 'n menti
i primi dedichi da me vita.
Quannu spugghiai i primi fogghi chini
di macchi sculuruti,
respirai lu ciauru d'alloru.
E lì righi ca a malappena
si capisci u signifìcatu da me scrittura
mi purtarunu cu la menti
tra li casi da povira genti.
'U sapiti quanti siri
mi passai
cu stu quadennu 'nta li mani,
quaddiannumi a li scintiddi
du focu di me nonna?
Quanti voti u girai
e u rigirai
E quanti voti u rimittia
'n menzu all’autri quadenni,
senza arricurdarmi chiddu c'avia liggiutu,
picchi u sonnu m'avia cunvinciutu*
E ora ca vita
sa ricodda 'i tia
Che cosa ie fai
leggirimi mi veni u sconfortu,
iettarti ta lu focu
mi sintiria comu campari senza storia.
Lassamu perdiri
ti lustru ancora nu pocu
e ti riscaddu tra li mani
pi non fatti sentiri
la tristezza da to età.
Ciao quadennu vecchiu.
Antonino Andaloro